Desi tac, tip in gura mare...
O durere interioara ma macina...o amintire ma marcheaza...un gand ma inebuneste si un sentiment ma ofileste...sunt stoarsa de putere si vointa...
Imi doresc dar nu pot face nimik...e greu sa tipi dar sa nu ai glas...
Simple cuvinte nu pot descrie o stare, o durere din suflet...
Privesc cu ochii goi monitoru leptopului, un gand absent...mana asezata pe taste pipaie fiecare litera...dar inima ink bate cu putere...
Aici te opresti si intri in starea de euforie...nu intelegi nici un cuvant ce il lasi purtat pe pagina dar te descarca...te face sa zici ca e mai bine...multi nu ma vor intelege, nici nu imi doresc asta, daca par nebuna nu voi recunoaste niciodata asta, si mai ales de ce sunt asa, sau ce ar schimba starea mea...
De multe ori amintirile ne leaga, ele ne dezleaga, ele ne fac sa radem, dar tot ele ne fac sa plangem...
Chiar si in plans acum gasesc o anumita desfatare...e un lux sa pot plange fara sa ma tem ca sunt vazuta sau intrerupta.....
O liniste infernala te face sa nu mai suporti...cauti galagie, cauti impacarea sufleteasca...dar unde o gasesti...nicaieri...poate in bratele cuiva...cine e acel cineva stii sau te faci ca nu stii....
Cred in destin, cred in Dumnezeu, cred in tot...si tocmai de aceea inca sper...inca visez...inca traiesc...dar oare pot sa ma bucur?
Nimeni nu stie...nimeni nu va afla....desi tip in gura mare dupa ajutor nimeni nu aude...pentru ca sunt muta...sau poate toti sunt surzi....sau poate e doar un cosmar din care ma voi trezi daca apas enter...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
soapte